CSRD în România — Ghid Complet 2025-2027

CSRD folosește o logică de praguri și categorii care captează atât marile entități cotate, cât și unele companii private foarte mari, precum și filialele din UE ale grupurilor internaționale. În linii mari, intră în vizor companiile de interes public mari, alte mari întreprinderi care îndeplinesc criterii de bilanț, cifră de afaceri și număr de angajați, și anumite IMM-uri listate, cu intrări eșalonate în timp. Lista exactă a entităților vizate pentru fiecare an calendaristic trebuie verificată în textul directivei transpuse și în interpretările Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) și ale Ministerului Finanțelor, deoarece pragurile pot fi ajustate prin acte delegate la nivel UE.

Chiar dacă o societate românească nu îndeplinește încă pragurile legale, poate fi prinsă în lanțul de valoare al unui client obligat să raporteze: acel client va solicita date despre emisii, consum de apă, condiții de muncă sau due diligence în domeniul drepturilor omului. Astfel, „raportarea CSRD” devine relevantă indirect pentru furnizori, subcontractanți și parteneri logistici. Multe companii de dimensiuni medii aleg să își pregătească infrastructura de date din timp, pentru a nu pierde contracte sau pentru a participa la programe de achiziții verzi.

• Emitenți și entități de interes public: primii vizați de calendarul UE, cu cerințe maxime de detaliu și asigurare (unde este cazul).
• Grupuri: raportarea la nivel consolidat poate agrega filiale din mai multe țări; entitatea mamă trebuie să asigure coerența datelor.
• Societăți non-UE cu activitate semnificativă în UE pot intra sub incidența unor cerințe separate (conform actelor de implementare UE privind filialele mari).

Recomandarea practică pentru consiliul de administrație este să mandateze o evaluare de eligibilitate juridică și contabilă în fiecare an, deoarece pragurile se măsoară adesea la nivel de grup și pot include entități care, luate individual, par sub prag.

Pentru entitățile care se află la granița pragurilor, merită analizată și structura consolidării: dacă o filială românească face parte dintr-un grup internațional, datele pot trebui raportate către entitatea-mamă într-un format ESRS înainte ca obligația locală să devină relevantă. În astfel de cazuri, „conformitatea” începe mai devreme prin cereri interne de date standardizate, cu termene și calitate similară cerințelor legale. Chiar și societățile care nu sunt obligate direct constată că trebuie să își profesionalizeze contabilitatea de mediu și sociale pentru a rămâne competitivi în licitații cu participanți din țări cu legislație deja consolidată.

Din perspectiva guvernanței corporative, consiliul de administrație sau comitetul de audit ar trebui să primească periodic o harta de maturitate CSRD: unde suntem la capitolul date, politici, obiective, riscuri, lanț de valoare și pregătire pentru asigurare? Fără această imagine de ansamblu, proiectele de sustenabilitate rămân fragmentate în proiecte CSR de comunicare, care nu satisfac așteptările regulatorilor pentru un raport CSRD complet.

Implementarea CSRD în UE urmează un calendar în trepte, astfel încât piețele și autoritățile de supraveghere să poată absorbi volumul de informații. Primul val vizează entitățile deja supuse NFRD sau entitățile mari de interes public, urmat de extinderea progresivă către alte categorii și, ulterior, IMM-uri listate. În România, calendarul național trebuie urmărit în corelație cu actele de transpune și cu ghidurile ASF pentru emitenți.

Din perspectivă operațională, „anul raportării” nu este același cu „anul în care începeți proiectul”. Pregătirea unei prime raportări complete CSRD/ESRS durează de obicei 12–18 luni pentru o organizație medie: analiza de materialitate, inventarul de date, goluri IT, politici, obiective, scenarii climatice, documentare privind lanțul de aprovizionare și testarea controalelor interne. Întârzierea până în ultimul trimestru înainte de deadline generează costuri mari cu consultanți și risc de erori care atrag corecții publice sau observații din partea auditorului de sustenabilitate.

Din punct de vedere al resurselor umane, este util să desemnați un owner pentru proiectul CSRD (de obicei CFO sau un director de sustenabilitate, cu sprijin juridic) și să evitați dispersarea responsabilităților pe „voluntari” fără mandat formal. Calendarul intern ar trebui să includă milestone-uri pentru: încheierea analizei de materialitate, maparea datelor în ESRS, testarea controalelor, redactarea capitolului, revizuirea juridică și interacțiunea cu auditorul. Fiecare milestone consumă timp; suprapunerea lor cu închiderea financiară anuală poate bloca progresul dacă nu este planificată din timp.

La nivel de emitenți pe piața de capital din România, interacțiunea cu ASF și cu practica pieței va clarifica în timp așteptările privind forma raportului, canalul de publicare și modul în care se gestionează rectificările. Entitățile nefinanciare mari vor urmări la rândul lor modul în care sectorul lor este tratat în viitoarele standarde sectoriale UE, care pot adăuga indicatori suplimentari față de setul transversal actual.

ESRS (European Sustainability Reporting Standards) sunt inima tehnică a CSRD. Ele includ un standard transversal, ESRS 2, care stabilește cerințe generale de raportare, și standarde tematice pe mediu (E1–E5), sociale (S1–S4) și guvernanță (G1). Fiecare standard descompune subiectul în cerințe de raportare (DR), care pot fi obligatorii sau condiționate de materialitate. Asta înseamnă că nu veți raporta mecanic fiecare indicator din fiecare standard: veți aplica mai întâi testul de materialitate și veți documenta concluziile, păstrând totuși minime de transparență unde cere standardul.

Din perspectiva colectării datelor, ESRS schimbă modul în care lucrează echipele: finanțele trebuie să înțeleagă emisiile de gaze cu efect de seră și scenarii climatice, HR raportează egalitate și sănătate ocupațională într-un cadru comparabil european, iar achizițiile trebuie să furnizeze informații despre furnizori și due diligence. Fără o hartă de date (data lineage) și fără responsabili clarificați pe fiecare indicator, raportul final fie întârzie, fie conține inconsistențe care subminează încrederea stakeholderilor.

Standardele sunt dinamice: Comisia Europeană poate adopta acte delegate care modifică setul de indicatori sau introduce standarde sectoriale ulterior. O platformă digitală care urmărește aceste actualizări reduce riscul de a raporta conform unei versiuni depășite a ghidurilor EFRAG.

CSRD nu este un eveniment izolat, ci o schimbare structurală a modului în care piețele evaluează riscurile și capitalul. Pentru România, aceasta se suprapune cu nevoia de modernizare industrială, cu fonduri europene condiționate de criterii de mediu și cu presiunea demografică asupra forței de muncă. O companie care începe devreme își poate transforma raportarea dintr-un cost de conformitate într-un instrument de decizie: unde investește, ce achiziționează, cum își formează angajații și cum își comunică creșterea.

Recomandarea noastră practică este să tratați primul an de pregătire ca pe un proiect transversal cu buget și indicatori proprii, nu ca pe o activitate ad-hoc a unui singur departament. În paralel, digitalizați cât mai curând colectarea probelor — facturi, certificate, extrase, rapoarte de la terți — pentru că asigurarea va privi exact această urmă de audit. Un lanț de mailuri dezorganizat este mai dificil de apărat decât o înregistrare structurată într-o platformă dedicată.

În fine, comunicați intern deschis despre costurile și beneficiile așteptate: transparența reduce rezistența la schimbare și ajută la identificarea voluntarilor care vor deveni „championi” ai datelor în fabrici și sucursale. CSRD recompensează organizațiile care își îmbunătățesc guvernanța datelor, nu doar retorica de sustenabilitate.